Iubirea nu ia ostatici

Nu stiu ce se intampla..dar situatia sta in felul urmator. Tot mai des aud din gura multor oameni, indiferent de sexul lor, ca vor sa iubeasca dar le e teama sa faca asta. Le e teama ca nu gasesc persoana potrivita pe care sa o iubeasca si invers. Ce-i drept nu toata lumea are harul de a citii oamenii si de a-si da’ seama de calitatile si de defectele lor. Nu toata lumea gaseste din prima persoana pe care o poate iubii cu adevarat si care ii poate oferii inapoi aceeasi iubire – mare atentie: Iubirea nu o oferi ca sa primesti ceva in schimb, iubirea o oferi pentru ca iubesti!!! Te uiti la el/ea si zici : „are ochii verzi, albastrii, caprui, galbeni :p sau ce culoare o avea, parca are si ceva in capusorul ala..parca are nevoie de ceva in capusorul ala, e inalt/a, zvelt/a, are si putin simtul umorului” si prima concluzie o tragi – e dragut/a sau nu. Ei bine, cu toate ca, sa zicem asa, prima impresie a fost „OK”, tie inca ti-e firca ca nu cumva mai tarziu sa te faca „KO”, sa nu iti dea lovitura aia sub centura de iti face sufletul de parca l-ai da’ prin masina de tocat. Si din fria asta nici nu „te arunci cau capul inainte”, dar nici un „pa – la revedere!” parca nu vrei sa scoti din gura. Si o lalaiti asa la nesfarsit pana unu din voi isi ia inima in dinti…dar poate si-o ia cu o alta persoana 😉 .

Neincrederea de sine duce la toate aceste temeri si nu vreau sa incep acum sa dau lectii de moralitate, psihologie, etc. ca mi-e ca scriu pana se ia curentu’….si continui dupa ce isi revine :p . Pentru toti acesti oameni neincrezatori si chiar neexperimentati doar atat am de zis: „fratilor marile iubiri s-au nascut din lucruri mici” iar replica care imi place cel mai mult „iubirea nu ia ostatici„.