Retrospectiva anului!!!

Timpul trece…trece timpul…Da!..cu cat cresti cu atat realizezi tot mai mult ca timpul zboara. Realizezi ca orele de joca din copilarie nu ti se mai par zile intregi, ci invers…orele trec ca si cum ai numara secunde.

Am inceput acest an 2012 alaturi de prieteni..iesiri tot mai dese la munte, atat de dese incat nu mai stiu exact numarul lor. M-am simtit foarte bine alaturi de „falsii” mei prieteni (stiu ei care sunt :p )..Am continuat cu o onomastica, a mea, sarbatorita in acelasi mod…cei mai buni prietnei, cea mai frumoasa atmosfera. Si sa nu ne oprim aici…iesiri repetate, alaturi de familie, in cele mai frumoase zone ale tarii, distractii de vara..in care marea, cu siguranta, si-a gasit locul.

In tot acest timp, am avut grija sa ma ocup si de cariera mea. Am muncit, muncesc, si voi muncii pentru a-mi demonstra mie, in primul rand, ca stiu ce pot si cat pot. Evident, rezultatele nu au intarziat sa apara. Munca mea a fost si este apreciata si totodata au inceput si evolutiile mele in cariera. Nu ma opresc aici, stiu ca pot mult mai mult decat am aratat pana acum. Stiu ca pot fi tot mai bun cu fiecare zi ce trece.

Pe plan sentimental..la fel ca pe plan profesional…sunt intr-o continua ascendenta. „Tot mai multe fete ma cauta si incerc din rasputeri sa le fac fata :))”.

Luna Octombrie a fost o luna extrem de dificila, una nu prea fericita din viata..cu foarte multe intamplari despre care nu vreau sa mai aud niciodata, dar totusi Ii multumesc Lui Dumnezeu ca am trecut si peste toate cele intamplate si ca m-a trecut prin acele fapte pentru a ma face mai puternic. Acum sunt pe cale de a incheia una din cele mai bune luni din viata mea, pe plan profesional.

Inca nu s-a terminat anul..mai sunt cateva zile esentiale din toate punctele de vedere.

In concluzie, anul a fost unul destul de bun :). Ce imi doresc pentru urmatorul an?..trebuie sa stiu doar eu!

Va doresc un an 2013 cel putin la fel de motivant cum il astept eu! 😀

Gob Bless  You!

Am să te iubesc până la sfârşitul lumii (încheiere)…

Am să te iubesc până la sfârşitul lumii
Indiferent dacă o să se alinieze toate planetele,
Nu mă sperie informaţiile de ultimă oră,
Apocalipsa nici nu poate fi infirmată, dar nici confirmată,
Hai să nu disperăm, nu ne-ar ajuta la nimic,
Să nu băgăm toţi disperaţii lumii în seamă,
Dar, în acelaşi timp, să ne pregătim pentru orice
Şi, mai ales, pentru tot ce poate fi mai rău.

Am să te iubesc până la sfârşitul lumii
Ba chiar şi până dincolo de sfârşitul ei
Iar pentru asta m-am pregătit cum scrie la carte,
Trusa de supravieţuire stă mărturie,
Am pus acolo toate cele necesare într-o astfel de împrejurare,
Nu lipseşte nimic din ceea ce ne-ar putea ajuta
Să trecem prin marea încercare a Planetei.

Am să te iubesc până la sfârşitul lumii
Chit că va trebui să luăm în trusa de mână
Toate nimicurile din lume fără de care n-ai mai fi tu,
Toate mărgelele, oglinjoarele, rujurile şi cerceii
Toate câte-n lună şi stele, fără de care
N-ai apuca nici sfârşitul liniei de tramvai 41
Darămite ditamai cataclismul universal

Am să te iubesc până la sfârşitul lumii
Dar te rog să nu-mi faci o scenă tocmai acum
Dacă n-o să aibă loc eşarfa-roşie, eşarfa verde şi clama de păr sidefie,
Pentru numele lui Dumnezeu, ne pregătim de urgie
Nu pentru balul bobocilor, ceaiul dansant sau petrecerea de Crăciun
Lasă şi tu un pic de la tine, zece, douăzeci de brăţări,
Şi, mai ales, lasă deoparte toate cele n perechi de pantofi.

Am să te iubesc până la sfârşitul lumii
Şi dacă ar fi să rămânem desculţi prin ea,
Totul e ca să fie gata trusa de supravieţuire,
Şi ca să vezi că mai las şi eu de la mine
Poţi să-ţi iei toate talismanele şi pietrele preţioase
Există şansa ca astea să ne poarte noroc,
Cum la o adică, estetic vorbind, poţi să-şi iei şi o  pălărie

Am să te iubesc până la sfârşitul lumii
Chiar dacă asta ar însemna să se deschidă cerurile
Iar pământul să se dea de tot la o parte
Şi să nu mai fie nimic din ce a fost
Căci am pregătit pentru tine, de la ruşi citire,
Pentru gongul final, ultima bătaie de ceas care să fie,
O sticlă de votcă şi două păhărele, pentru ultima beţie.

Am să te iubesc până la sfârşitul lumii…

 

by Marius  Tuca

Oameni MARI si oameni mici!!

Cu siguranta, fiecare dintre noi, intalnim  zilnic tot felul de oameni. Frumosi sau urati, destepti sau mai putin destepti, saraci sau bogati, buni sau rai..si exemplele pot continua la nesfarsit. Insa eu am ales sa numesc „oameni MARI si oameni mici” nu dupa exemplele pe care le-am dat mai sus, ci dupa simpla catalogare a oamenilor care iti vorbesc direct si oamenii care te vorbesc pe la spate.

Da..stim toti ca exista si astfel de oameni.

Oamenii MARI nu sunt, neaparat, acei oameni care reusesc in viata, care au succes in dragoste, cariera, bani, sanatate, etc…oamenii MARI sunt acei oameni care au tarie de caracter si demnitate. Care atunci cand sunt calcati in picioare se ridica, ii „da’ o palma” (ii spune ce are de spus) celui care la calcat si apoi demonstreaza ca a avut dreptate inainte sa fie calcat, ba chiar mai mult trece cu cel putin o treapta mai sus decat atacator. Oamenii MARI spun ce au de spus, in fata, fara a se feri, fara a le fi teama de consecinte.

Oamenii mici (as fi scris cu cele mai mici caractere dar nu imi permite „wordpress-ul”), nu sunt acei oameni saraci, acei oameni mici de statura. Oamnii mici nu sunt acei oameni pe care lumea ii considera  prosti. Oamenii mici sunt aceia lipsiti total de demintate, de curajul de a lupta cu adevarul..lipsiti de caracter! Oamenii mici sunt acei oameni care desi stiu foarte bine ca exista intotdeauna o urma de adevar in spatele fiecarui „glumeam” sau o mica banuiala in spatele fiecarui „nu stiu”, continua sa faca acelasi lucru cu desavarsire. Oamenii mici au tendinta sa creada ca ei au dreptate in, absolut, orice situatie, ca ei sunt cei mai destepti, ca buricul pamantului il reprezinta ei. Dar ei nu vad ca sunt asa doar in grupul lor de oameni care sunt la fel ca ei si carora, evident, le este teama sa le zica ceva direct. Oamenii mici TOT TIMPUL vorbesc despre oamenii MARI pe la spate pentru ca nu au cum sa le tina piept oamenilor cu demintate si caracter!

 

Pam pam.

God Bless You!

Tu de ce plangi??

De ce articolul asta? Pentru ca si tu ai plans macar odata in viata ta!

Sunt sute, mii, milioane sau chiar miliarde de oameni care plang…oameni care plang tot din atatea motive. Fie ele bine intemeiate ori din diverse motive nefondate. Vad tot mai des oameni care fac asta din motive de genul: de la „a murit pisica vecinului” pana la „o persoana importanta din viata mea nu mai traieste”.

Ei bine, oamenii normali plang cand pierd ceva sau pe cineva, plang cand intervine o situatie dureroasa, fizica sau sufleteasca. Oamenii normali plang cu lacrimi ce ii induioseaza pe cei din jurul lor sau care le mai astupa din ranile sufletului lor.

Daca ar fi sa nu suport oamenii care plang…ar fi acei oameni care fac asta pentru a incerca sa impresioneze pe cineva, care face asta pentru a incerca sa obinta ceva. Oamenii care plang atunci cand vor ceva si nu au cum sa obtina acel ceva pentru ca nu sunt capabili. Pe scurt, oamenii care folosesc lacrimile pe post de TEATRU! Plangi mii de actori in piesele lor de teatru, dar ei doar interpreteaza un rol dintr-o piesa, cei de care am zis eu mai devreme plang in teatrul vietii lor!!

Oameni buni, invatati sa plangeti si cand un vecin este foarte fericit ca pisica lui a fatat un pisoi dragalas, cand fratele/sora tau/ta a admis un examen important in viata, cand cel mai bun prieten al tau este fericit ca se insoara, cand prietena ta aduce un bebelus pe lume…invatati sa plangeti si cand creierul ii comunica inimii ca sufletul se bucura de ceea ce vad ochii, aud urechile si ating mainile!

 

God Bless  You!