Fluturi in stomac

Aud tot mai mult ca nu mai exsita iubire adevarata. Prieteni, amici, cunoscuti si cunoscute, prietene, colege/colegi de facultate, serviciu etc….toti sustin si bat cu pumnul in masa ca ei sunt cei mai smecheri in relatiile lor, ca ei nu sufera din dragoste daca e sa se desparta de jumatatile lor si multe alte faze de acest gen. TOTI…aproape TOTI, cauta sa isi faca o relatie cu un partener cu potential financiar. Cauta un baiat sau o fata cu casa, masina, bani si multe alte bogatii. Ajung sa intre intr-o astfel de relatie si imediat la 2,3 saptamani arunca cu afirmatii de genu’ „te iubsc” si „te ador„, fara ca prin sufletul lor sa treaca nici macar un strop din acest sentiment. Se indragostesc de situatia lor financiara si daca mai primesc intr-un interval scurt de timp si putina „carne” (valabil pentru ambele sexe) sunt in stare sa declare ca acea persoana reprezinta „viata lor”. Si asta e decat o imaginatie larg dezvoltata a mintii lor, a exteriorului lor. Dar in sinea lor..in adancul sufletului lor e adevarata lupta cu ei insasi. In interiorul lor traieste adevarata iubire a lor ce a trecut sau ce va ruma sa fie pentru cei care nu au trait-o. Multi nu sunt constienti de ea, desii in relatiile lor au aproape tot ce le trebuie…si cand sunt singuri ii apuca melancolia, crizele de nervi si toate cele…fara ca ei nici macar sa stie de unde toate aceste reactii si actinui advrese.

Un singur sfat am pentru acesti oameni frumosi la exterior si deprimati in interior: „Sufletul se mai hraneste si cu fluturi in stomac!”

Concluziile le trag ei.

Dimineata pe racoare…

…constat cu mare stupoare, ca din ce in ce mai tare…vine gerul ala mare. Am plecat ieri dimineata spre serviciu pe ora 8:10. Deschid usa casei, scot putin capul…siiii….bbrrrrrrrrrrrr. Tricoul si gecuta subtire cu care eram imbracat nu faceau fata. Ma duc repede sa deschid portile, ma urc in masina si aici totul devine roz. Caldura ca in zilele bune de vara, muzica ca in cluburile de pe litoral si multa voie buna, ca optimismul meu si buna dispozitie greu imi lipsesc, chiar daca e o ora asa matinala. Ma uitam in bordul masinii si nu imi arata nici mai mult nici mai putin de 3 grade celsius. Era un frig de asteptai sa crape pietrele (mult prea frig pentru perioada asta). In drumul spre serviciu ajung pe un drum presarat cu multi pomi pe stanga si pe dreapta…pareau inca pictati, plini de frunze verzi. Era tot drumul verde pe toata lungimea lui. Ce ma intrista cel mai tare era faptul ca ei erau acoperiti de bruma. Semn ca iarna se apropie cu pasi grabiti. Ma intrebam „de ce natura nu lasa nici macr pomii sa rugineasca, sa le cada frunzele precum fulgii de nea – jucandu-se in aer si acoperind pamantul- ?? De ce trebuie pana si pomii sa indure ceva? Nu le-a ajuns oare seceta de asta vara?„

Acum ma uit pe geam si vad cum soarele isi face aparitia, dar nu ies afara si sunt convins ca e cu dinti…florile din fata casei mele nu zambesc .